Dupa sustinerea examenului de capacitate preoteasca a fost hirotonit diacon la data de 15 mai 1943 si apoi preot, o zi mai tarziu tot în biserica Zlătari. La fix doua luni de la data hirotoniei, adica la 15 iulie, va fi trimis slujitor “în comuna Poenarii Burchi, cătunul Podu Văleni, judeţul Prahova, pe lângă gara Crivina. Gara Crivina dintre Bucureşti şi Ploieşti.”[4]

Primind darul Preoţiei şi având totdeauna în minte cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos:„Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi gâsi odihna sufletelor voastre. Căci jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară.”(Mt. 11, 29-30), a înţeles că celui chemat la această treaptă a slujirii i se va cere mai mult decât înainte.

Această chemare înseamnă a te oferi în folosul altora şi pentru alţii, este o lepădare de sine. Această întălnire din nou cu lumea satului, din care şi el făcea parte, l-a făcut după un timp sa mărturisească:„Am umblat şi eu prin lume şi rar găseşti credincioşi atât de curaţi la suflet şi buni. Încât, cu cele aproape o sută de familii, patru ani am locuit acolo, dar n-am dus lipsă de nimic, şi nici, mai ales, de mângâiere sufletească.”[5]Aici a reuşit în scurt cu ajutorul credincioşilor să restaureze biserica şi să o sfinţească în 1945.

După numai patru ani de activitate pastorală la Podu Văleni, la 15 iulie 1947, Părintele Galeriu a fost transferat la parohia „Sfântul Vasile”din Ploiesti.