Istoric Biserica Sf Voievozi
Satul Poienarii Burchii este atestat documentar din
21 septembrie 1594, pe fosta moșie Poeana
care a aparținut Doamnei Stanca,
soția domnului Țării Românești Mihai Viteazul (1593 – 1601).
Biserica Sf. Voievozi – Parohia Podu Valeni
La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al comunei se aflau mai multe unități administrative.
Comuna Poienarii Burchii avea pe atunci doar satele Poienarii Burchii și Podu Văleni și făcea parte din plasa Crivina din județul Prahova; ea avea 1359 de locuitori, o școală înființată în 1870 în care învățau 45 de elevi și 2 biserici — una în fiecare din cele două sate.
Comuna Poienarii Rali era formată doar din satul omonim, care avea 774 de locuitori locuind în 160 de case, o școală mixtă cu 69 de elevi (din care 15 fete), o moară cu aburi și o biserică fondată la 1865 de Iancu și Gheorghe Andreescu. Comuna Tătărăi era parte a plășii Ialomița din județul Dâmbovița, avea în compoziție satele Tătărăi, Ologeni și Poenari, totalizând 1029 de locuitori; avea o școală, 2 biserici ortodoxe, o moară de apă și o pivă.
Satul Poenarii Vechi (denumit Poenari) făcea parte din comuna Poienarii Apostoli, iar satele Cărbunari și Piorești au apărut în secolul al XX-lea ca parte a comunei Poenarii Burchii. În perioada interbelică, comuna Tătărăi s-a regăsit în plasa Bilciurești a județului Dâmbovița, iar celelalte comune, în aceeași configurație, în plasa Câmpul din județul Prahova.
În 1950, județele s-au desființat, iar comuna Tătărăi a fost arondată raionului Răcari din regiunea București, în vreme ce celelalte comune, Poienarii Burchii, Poienarii Rali și Poienarii Apostoli au fost arondate raionului Ploiești din regiunea Prahova, și apoi (din 1952) din regiunea Ploiești.
În 1968, județele au fost reînființate, iar comunele Tătărăi și Poienarii Rali au fost desființate și incluse în comuna Poienarii Burchii, în vreme ce comuna Poienarii Apostoli a fost împărțită între comuna Gorgota și comuna Poienarii Burchii (care a preluat satul Poienarii Vechi).
Text scris de Parintele Galeriu In Sfanta Evanghelie gasita in biserica, in anul 1999, fiind in trecere prin parohie
„Astazi 31 Mai 1999, de ziua preasfantei si de viata facatoare Treimi, m-a invrednicit Bunul Dumnezeu sa vin si sa ma inchin dupa 56 – cinzeci si sase – de ani in acest sfant lacas pentru care am fost randuit ca preot cu data de 15 iulie 1943, hirotonisit fiind in zilele 15 si 16 mai 1943 la Biserica Zlatari din Bucuresti, unde am slujit, savarsind practica liturgica pana la instalarea in parohie, aici, prima mea parohie Podul Valeni, la data de mai sus.
Mi-a fost slujirea la acest popor drept – credincios timp de 4 (patru ani) pana la 15 iulie 1947 cand am fost mutat la Ploiesti pentru Parohia Sfantul Vasile de unde am fost chemat la 1 octombrie 1973 in invatamantul universitar, pe rand ca spiritual, asistent, lector si profesor, precum si preot slujitor la Biserica Sf. Silvestru Bucuresti.
Cu emotie sacra am intrat si m-am rugat din nou la acest Sfant altar. Am revazut in duh pe inaintasi, trecand pe la mormontele lor si invocand pentru ei: „Ca tu esti invierea si viata si odihna adormitilor robilor Tai, Hristoase Dumnezeule – „, pentru cai cu care am lucrat duhovniceste in anii tineretii, trecuti acum pe taramul celalat, in nadejdea invierii si a vietii de demult. Ne-am imbratisat duhovniceste cu ei, cu fiii, nepotii si stranepotii lor, mai adanc in pomenirea in rugaciuni, in fata lui Dumnezeu fiind arvuna vesniciei.
Multumiri P.C. Pr. Marcel Tarau, slujitorul de a cum cu inima curata pentru primirea ce mi-au oferit fiind impreuna cu noi si cu preoteasa, cu smerenie spre aducere aminte vesnica Pr. Constantin Galeriu si Argentina preoteasa.”
